asa incepe o zi obisnuita din viata unui copkil zapacit ca mine... te scoli dimineata, incerci cu disperare sa iti gasesti lucrurile de unde le-ai lasat cu o zi inainte, dai de moaca murata a mamei care incepe sa iti toace iar si iar si iar ca nu faci nimic, te mai suna nush ce individ sa iesi la un suc (el nestiind ca e ultima persoana cu care ai sta de vorba) pana cand... momentul mult asteptat! pleci! in fiecare dupa-amiaza pleci doar ca sa nu ii mai auzi pe toti in capul tau cum se cearta...
si cand sa pleci dai iar peste muratura din bucatarie care refuza sa iti dea cheile...de ce? tu esti cumva vinovat ca ai pierdut deja 4 seturi de chei? e vina ta?! nu! niciodata nu e vina ta!
eroul mult asteptat calare pe cal alb este defapt un domn prezentabil cam pe la 50 de ani asa care te iubeste foarte mult... e tata, "hippiotu' al mare" ;) care are capacitatea de a vorbi cu muratura la telefon cum ca tre' s te duci musai si neaparat pan' la el la firma sa faci niste acte...joy!!! te imbraci si pleci ca doar e ultima persoana pe care ai vrea sa o dezamagesti nu?
stai 15 min in statie, iti bagi... picioarele in el de autobuz care nu mai vine... e ora 2 jumate si afara e o caldura mai ceva ca in fundu iadului, tu esti imbracat evident in negru pentru oaresicare convingeri ale tale... asa ca inca o data iti bagi piciorul la propriu! si te duci pe jos! drum cam de vreo... 5 statii de autobuz...ajungi in sfarsit la destinatie apesi pe clanta dar surpriza...biroul e incuiat! dammit! pui mana pe tehnologia de ultim traznet, telefonul mobil roz evident si il suni pe marele salvator al dupa-amiezilor tale..care iti raspunde foarte senin "Sunt la Scaieni... i-am zis ca am treaba cu tine daor ca sa poti pleca...credeam ca te prinzi...."
...
*expresia de perplexitate de pe fatza mea e nepretzuita in momente de genul....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu