the biggest bang part 2

...as I was sayin'...
pe la 6 intra Iris (joy..cre ca era a7a oara cand ii vedeam live...impropriu spus desigur "ii vedeam" cum v-am spus anterior. Ii "auzeam" desigur... nu nu..nu vibra scaunu sub mine si nici nu ma impiedica in vreun fel sa vorbesc cu muma la telefon... "nu va e cald mama?" nuh...deloc..;) ) Ne aburesc juma' de ora (don't get me wrong, Iris e bandu meu de suflet) si pleaca... cand incepuse publicu sa se incalzeasca... (si propriu si figurat vorbind... cred ca asfaltul depasise 50 de grade;) se retrag.
Incepe goana dupa bere/cola/apa plata. 3 puncte de distributie in tot stadionu!!! sheeeesh.. cozi interminabile..stat la coada o ora... jumate... doua..?! pt bere/cola calda si trezita, sau apa plata clocita... (o da.. bere=cola=apa plata=4 RON juma d litru)
so..avand in vedere preturile, am baut cate o apa si io si tata si am zis frate murim de sete dar macar avem bani de drum ;) In incercarea noastra de a sta la coada a2a oara, se intampla ceva absolut fantastic.
Un "batranel" asa ca tata, un veteran cum imi place mie sa zic, cu pleata grizonata si cu un tip dupa el (moaaaa..si ce tip) se apropie hotarat de noi. "tu!! te stiu! ai terminat contructii!!!" zice veteranu. tata raspunde perplex "da..." "bha sunt din arad!!" "aaah..pavelesculeeeeeee" (si acum va rog sa va imaginati doi oameni putin mai tineri ca Sir. Jagger, la distanta de 5m unu de altu, "alergand" sa se imbratiseze... impresionant moment... ma uitam cu mandrie la hippiotu'al mare. si incep discutiile..palavrele... "bhaa...au trecut tzashpe ani...am imbatranit.." frumos:D
ne intoarcem la peluza. scaunele frigeau.
The Charlatans... bunicei baietii... singura melodie "My beautiful friend" care s-a bucurat de distinsa mea atentie... ce sa zic..young brittish pop-rock... asa si asa.
pauze pauze asteptari.... si... asteptari....
si pe la 9 jumate intra Stonshii... breath-taking moment..aveti cuvantul meu ca tot stadionul era in picioare! toata imensitatea aia de stadion... si cum sa nu fie? cand dupa efecte pirotech sau asa ceva intra Sir. Jagger si zice "Bunaseara Bucuresti!!" astonshing the joy that grew inside of my soul....
ce sa va zic de recitalul propriu zis... jocuri de lumini, scnea care era si ea tot o imensitate..cre' ca era cat un bloc cu 7 etaje sau asa ceva... au cantat si Hokny Tonk Woman... al meu hippiot batran era cu ochii in lacrimi, batand din palme, fatzaindu-se pe acolo (I was sitting down, chilling) iar eu ma uitam la el... visul unei generatii se implinise oarecum, cel putin pentru el. Si exact cand credeam ca nimic altceva nu ne mai poate uimi..Keith Richards se instaleaza la microfon..charming performance la domnu Keith... Foarte charming. I simply loved it.
Piesele au fost multe...au fost bune...a fost atmosfera...a fost.
La Satisfaction "dinozaurii" au fost purtati pana in mijlocul multimii de o scena mobila... moment indescriptibil din moment ce eu vedeam doar o bucata stralucitoare de ceva in mijlocul multimii... pentru ca Ecranele Mari Salvatoare "murisera" pe durata cat scena mobila a fost in multime. Ideea e ca a fost spectacol, a fost lumina, a fost actiune. Si care mai spune ca sunt batrani sa isi tina gura, cu urarea de rigoare "Vedea-te-as facand asa pe scena la 60 de ani cand abia o sa iti mai tarai bashinile prin casa;) "
Stiu, am omis multe detalii dar asta a fost concertul MEU, asa cum l-am simtit eu, asa cum l-am vazut eu. Poate mai sunt multe de spus despre Stones, dar povestea nu se termina niciodata...