Любовь По Встречной (dragoste invers)

Intr-o zi treceau printre oameni pe strada doua fete. Nimeni nu le vedea desi toata lumea se uita la ele. Ce vedeau? Ce puteau ei sa vada? Vedeau 2 tipe care nu se potriveau deloc una cu cealalta, vedeau crucis faptul ca se tineau ostentativ de mana si zambeau cu subanteles una alteia. Oare sa fie ce cred ei? Oare cele doua impart mai mult decat acea prietenie extraordinara care se citeste in ochii lor, si poate gesturile lor ascund mai mult decat si-ar inchipui ei?
Sau poate ca ei sunt doar niste oameni obisnuiti care nu inteleg nimic din ce inseamna viata cu adevarat, prea grabiti ca se mai bucure de ea.
Ploua. Ploua dur si masinile trec grabite... semafor. Cele doua se opresc, si din pacate cu ele sse opresc si ei. oamenii. care inca le arunca priviri reci, degeaba, oricum nu vad nimic. Ana calca in baltoaca incercand sa treaca strada, Lena o trage ferm de mana si ii zambeste dand din cap cum faceau mamele noastre cand eram mici si ne vedeau ca ne straduim sa facem lucruri nepotrivite varstei. Ana o priveste vinovata dar apoi zambeste. Pletele rosii ale Lenei atarna ude, parca grele pe umerii ei pistruiati, ploaia nu le-a iertat nici ei nici Anei ochii, hainele, buzele rumene de fete tinere. Lena o saruta cuminte pe frunte... si cortina linistii cade.
Parc. Stau pe banca si mananca inghetzata. In jurul lor niste copii dau drumu unor baloane albe in cer. Musca amandoua din aceeasi inghetzata. Isi zambesc obraznic. Ce au fetele astea? mai e putina inghetzata pe batzul de lemn. Ca intr-o joaca intamplatoare , ca intr-un dans spasmodic al imaginatiei adolescentine, buzele celor 2 se unesc ude si reci... Si baloanele se sparg in norii invidiosi de negura patratzoasa.
Scoala. Am uitat sa va spun ca Lena si Ana sunt colege de banca. Soneria suna spart, elevii se bulucesc afara. Profa de rusa iese napraznic din clasa, tocurile i se aud crud pe coridor pana departe.Ana dispare. Lena, profund pierduta in dictionarele ei ii simte lipsa prea tarziu. Scena de film prost: Lena iese. Ana e in bratele lui si rade arogant... "Почему?" si Lena o ia la fuga pe coridor in speranta ca Ana va veni pana la urma dupa ea "Anuchka mea Anuchka mea.." dar Ana deja plecase cu motoreta lui.
Ora 8. E pustiu in curtea scolii. Ultimul curs s-a terminat la 6, doar Lenanu a plecat. Fotografiaza frunzele arse dimprejurul bancilor, dalele sparte din terenul de sport si bineinteles locul lor, locul unde uitau care e una si care e cealalta, locul unde isi daruiau una alteia sperantele cu atata pasiune bolnavicioasa si mistuitoare incat se pierdeau in vorbe ore intregi... Suna telefonul.
"-Hai ca nu s-a terminat bine. Imi pare rau. E tarziu, Mi-e frig si nu mai am bani de metrou. Dorm la tine? ... Te iubesc Lenochka mea"
Lena inchide telefonul zambind in gol. Privirea ei e acum nebuna. Fuge. Iubeste si se stie vinovata pentru asta... Sms
"Te urasc pentru ca dai mereu cu capul de sus. Nu suport sa te stiu ne-"a mea". Anaaaaaaaaaaa"
...Intr-o zi treceau printre oameni pe strada doua fete. Nimeni nu le vedea desi toata lumea se uita la ele. Ce vedeau? Ce puteau ei sa vada?...