Nimic nu va fi fost sa fie

Uneori am ciudata impresie ca nu imi mai incap gandurile in cap; asta ma face sa nu mai pot duce nimic la capat. Doar atat.
OK deci nu mai inteleg nimic. Parca tot se incapataneaza sa imi mearga aiurea, parca nimic nu e asa cum trebuia sa fie, sau cum am avut eu impresia mult timp ca ar fi. Am inceput sa idealizez tot felul de concepte (si mai rau, de INDIVIZI!) care nu (mai) valoreaza nimic (cel putin pentru mine) si totusi nu gasesc alta cale, fac asta involuntar! Si total logic, dupa asta urmeaza un lung sir de dezamagiri, de vise sfaramate si tot felul de minuni de genu'. Fiecare cuvant, fiecare miscare, fiecare fir de praf e o calatorie in timp, si toate, absolut toate se reduc la acelasi eveniment, la acelasi chip. Eu m-am schimbat. (Sau cel putin am invatat sa ma prefac foarte bine.) Ei nu s-au schimbat. El nu s-a schimbat; si ce e cel mai important... in definitiv si senzatille raman aceleasi. Nu stiu daca "senzatie" e cel mai izbutit termen dar nu poti numi "sentiment" ceva pe care nu stii unde sa il incadrezi, cum sa il definesti, si mai ales, pe care nu intotdeauna constientizezi ca il traiesti. Sau... poate tocmai asta inseamna "sentiment"? Ma depaseste problema... am pierdut prea mult timp cautand raspunsuri la intrebari pe care nu le mai tin minte.
haha!! nici viata mea nu ti-a folosit la nimic. Ti-am oferit-o degeaba, doar ca sa vad ca se poate mai rau decat eram eu, doar ca sa imi dau seama pana unde poti merge. Si nici macar asta nu stiu daca a insemnat ceva pentru mine. Oare? Ceea ce tu nu stii este ca eu am ramas tot un copil, pe care tu l-ai indrumat asa cum ai apucat, pe care l-ai schimbat fara sa stii, si cel mai important, pe care l-ai maturizat prea devreme; si el a invatat sa traiasca dupa propriile tale idei, dupa gandurile tale, mulat perfect pe tot ce inseamna la tine "viata"
Tot nu imi dau seama ce caut aici, asa ca, daca ma vei gasi vreodata, te rog! treci mai departe, si... poate nu ne vom fi cunoscut niciodata.